Ceva nu ma lasa sa scriu. Parca nu pot sa spun tot. Parca povestea e prea lunga. Parca nici nu are sfarsit. Parca, parca, parca.. Doar aberatii.
Ce e de spus? Am crezut ca iubesc. M-a inselasem.
Am scapat de el. Am vrut sa regret, dar nu am putut niciodata.
Am vazut-o pe mama in fiecare seara plangand. M-am plictisit, si am plecat din casa, nu inainte sa o fac sa tipe ca ma uraste. Cat ma uraste. Si probabil asta e adevarul.. poate ura acea parte din mine. Sau poate ma ura chiar pe mine. Pe adevarata eu.
Acum (cica) sunt doar o simpla studenta. La o facultate oarecare. Am un prieten pe care (cica) il iubesc. Si cam atat. Probabil am tot ce oamenii mediocri isi doresc. Dar nu am nimic din ce imi doresc eu - adevarata eu. O sa obtin.. nici o problema.
Trecutul e trecut. Poate ar trebui sa invat sa traiesc in prezent.
Treci peste paginile deja citite, lasa-te cuprinsa de cele pe care le citesti acum si fii pregatita pentru orice surpriza iti va aduce continuarea cartii.
RăspundețiȘtergereNu ai sa poti niciodata sa iti faci un viitor, daca inca esti prinsa in trecut. Nu exista mediocri, ci doar oameni care inca nu stiu cum sa ajunga unde vor.
RăspundețiȘtergereMi-ar fi placut daca ai fi povestit mai in amanunt.
RăspundețiȘtergereCred ca mai intai trebuie sa lasam trecutul in spate ca apoi sa putem invata sa traim in prezent.
RăspundețiȘtergereDaca nu ti-a parut rau dupa el, e foarte bine.
RăspundețiȘtergereRau ai facut ca ai suparat-o pe mama ta.
Imi pare rau daca am picat de pe Marte, dar abia acum am ajuns pe blogul tau.
xoxo
Sunshine.
scrie mai deeeeeeeees:x
RăspundețiȘtergereNu te lăsa dacă ei nu te iubesc uraste-i si tu eu una pot spune ca sunt o persona dura nu iubesc decât 3persone in viața in rea raceala totala .
RăspundețiȘtergere