Ceva nu ma lasa sa scriu. Parca nu pot sa spun tot. Parca povestea e prea lunga. Parca nici nu are sfarsit. Parca, parca, parca.. Doar aberatii.
Ce e de spus? Am crezut ca iubesc. M-a inselasem.
Am scapat de el. Am vrut sa regret, dar nu am putut niciodata.
Am vazut-o pe mama in fiecare seara plangand. M-am plictisit, si am plecat din casa, nu inainte sa o fac sa tipe ca ma uraste. Cat ma uraste. Si probabil asta e adevarul.. poate ura acea parte din mine. Sau poate ma ura chiar pe mine. Pe adevarata eu.
Acum (cica) sunt doar o simpla studenta. La o facultate oarecare. Am un prieten pe care (cica) il iubesc. Si cam atat. Probabil am tot ce oamenii mediocri isi doresc. Dar nu am nimic din ce imi doresc eu - adevarata eu. O sa obtin.. nici o problema.
Trecutul e trecut. Poate ar trebui sa invat sa traiesc in prezent.
