vineri, 24 august 2012
Sarutul
As vrea sa lamuresc de la inceput cateva lucruri. Eu nu oblig sau sfatuiesc pe nimeni sa se infoemteze, sau sa faca ceea ce fac eu. A fost alegerea mea si consecintele le suport doar eu.
Am (re)citit postarea de ieri si comentariile voastre, si vreau sa va multumesc.. doar pentru simpla prezenta. Pareti niste oameni dispusi sa ajute, dar nu stiu cat de dispusi sunteti sa si intelegeti. Am fost foarte uimita pentru ca am primit destul de multe comentarii, si chiar nu ma asteptam. Credeam ca o sa citesc doar eu ceea ce voi scrie, dar vad ca nu este asa. Aveam in minte sa imi fac un jurnal de cand psihiatrul m-a sfatuit asta cu cativa ani in urma. Mi-a luat cam mult..
De mic copil am fost slaba. Adorabil de slaba. Aveam orice haine imi doream, si mama imi dadea oricat de multi bani ii ceream fara sa imi solicite explicatii. Tata ne parasise pe amandoua, si mult timp l-am urat. Plecase atunci cand aveam mai multa nevoie de el, si luase cu el o parte din sufletul meu pe care nu o voi regasi niciodata - inocenta..
Mama nu a incercat niciodata sa isi refaca viata. Se refugiase in munca, si uitase sa mai fie femeie cu adevarat. Parul ei blond cenusiu statea mereu nepieptanat, corectorul nu mai acoperise de mult timp cearcanele, purta doar imbracaminte sport si uitase sa poarte si tocuri.. Am incercat de multe ori sa o fac sa isi aminteasca de femeia superba care fusese odata, dar nu am reusit. Se simtea batrana, desi avea doar putin peste 40 de ani. Probabil acum intelegi uimirea mea cand am vazut-o ca incepe din nou sa se aranjeze, sa isi cumpere rochii, sa poarte din nou tocuri ametitor de inalte si sa mearga din ce in ce mai des la saloane de infrumusetare.
Am fost socata cand mi-a spus intr-o seara rece de Decembrie ca la masa de Craciun vom mai avea un invitat, cu exceptia prietenului meu. Iar atunci cand acel barbat cu ochii albastrii si parul brunet, putin mai tanar decat mama, a intrat in casa, prietenul meu mi s-a parut deodata fad, prea copilaros. Toata seara l-am sorbit din priviri pe acel strain misterios, care (din cate am aflat la masa) avea aceleasi gusturi muzicale ca si mine, citea aceleasi carti, mergea prin aceleasi localuri.. In adancul sufletului speram ca el sa ramana impreuna cu mama, ca sa il pot vedea cat mai des. Il placeam, il placeam intr-un mod nefiresc si neadecvat, dar probabil nu as fi facut niciodata primul pas. S-a ocupat el de asta..
Cand m-am dus sa aduc niste preparate din bucatarie, mama l-a trimis sa ma ajute. Mare greseala.. Dupa ce a inchis usa i-am simtit bratele pe talia mea si rasuflarea fierbinte pe ceafa, si mi-am dat seama imediat ca nu este prietenul meu. Dar nu m-am opus.. il doream la fel de tare cum ma dorea si el. M-a intors brutal si atunci m-a sarutat pentru prima oara. Simteam in stomac un tremur ciudat, o senzatie pe care nu o mai simtisem niciodata. De parca itreg Universul putea fi redus in magia a doar 3 cuvinte : "eu si el..".
Ne-am intorsc la masa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dar era real.. trebuia sa fie.
As vrea sa imi cer scuze pentru ca nu am nici un fel de talent cu "de-ale scrisului". Nu ma pricep decat sa imi amintesc intamplari pe care praful nepasarii s-a asternut de mult timp..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
mi-e putin greu sa cred ca exista astfel de oameni. de fapt.. cred, nu am de ce sa nu cred. doar ca e trist, prea trist si prea urat.
RăspundețiȘtergereDin pacate asta este realitatea
Ștergeredupa mine,chiar ai talentul de a scrie ceva,caci am citit postarea intr'o singura respiratie..
RăspundețiȘtergereP.S. uneori nimeni nu te intelege asa cum ai vrea tu,doar scriind undeva iti e mai usor..
Multumesc pentru apreciere. Psihiatrul a avut dreptate, un jurnal ma va ajuta.
ȘtergereEu nu cred ca talentul iti lipseste. Stilul tau se poate imbunatati in timp, exersand. Dar este deja destul de bun, daca nu vrei sa exagerezi descrierile e chiar prea bun.
RăspundețiȘtergereAi inceput o poveste captivanta, mai ales prin prisma misterului care te inconjoara. Iar faptul ca te bucuri deja de o audienta larga nu este o simpla coincidenta, ci dovedeste inca o data ca stii sa scrii :)
Multumesc pentru acest comentariu
ȘtergereNu ai pentru ce :)
ȘtergereAi talent cu carul. Orice ai face, nu te lasa de scris. Cat despre poveste, mi se pare trist. Boema din mine spune ca ar fi un cadru misto pentru un film, dar pentru realitate, e prea dur si prea sec.
RăspundețiȘtergereCati ani aveai?
Multumesc pentru apreciere, desi am vazut multi care scriu mult mai bine..
ȘtergereRealitatea bate de multe ori filmul :).. aveam 17 ani..
E bine sa tinzi la mai bine, dar nu lasa asta sa te descurajeze. Ambitioneaza-te mai degraba. Timpul le va rezolva pe toate si ne va slefui pe toti.
ȘtergereSper sa ma ajute trecerea timpului..
ȘtergereChiar ai talent. :) Imi place mult cum ai inceput sa descrii, iar despre poveste, ce pot spune... E emotionanta, trista. o realitate prea brutala...
RăspundețiȘtergereDE multe ori nici mie nu imi vine sa cred ca am trait asa ceva.
ȘtergereInteresanta povestea, desi cel putin controversata. E ciudat cum ne plae sa facem anumite lucruri chiar daca suntem constienti ca nu sunt ok, ca mai apoi sa ne para rau. Oricum, sa stii ca scrii chiar bine (cred ca traficul ti-a venit de pe blogul lui Suflet de curva, dar de ce crezi ca s-au intors toti? Pentru motivul mentionat mai sus si pentru ca pari sa ai de zis o poveste interesanta), asa ca iti (si imi) doresc sa ne surprinzi in continuare.
RăspundețiȘtergereDa,si ea are o viata foarte controversata
ȘtergereIntr-adevar..
ȘtergereEhe..Îmi place ce găsesc aici! Te voi urmări, categoric te pricepi să îţi transpui sentimentele prin intermediul cuvintelor.Îmi place!
RăspundețiȘtergereMA bucur ca iti place,dar nu iti doresc sa traiesti asa ceva
ȘtergereAi scris foarte bine, crede-ma. Sunt curioasa ce ti s-a intamplat dupa ...
RăspundețiȘtergereVoi mai scrie, in urmatoarele postari :D
Ștergeree foarte trist .. astept mai multe detali..
RăspundețiȘtergereAm cochetat si eu o vreme cu anorexia.. nu cred ca e bine ce faci.. abia astept un nou post
RăspundețiȘtergereUps! ... stai că o dăm în altceva. Un alt gen de .. "confesiuni"?
RăspundețiȘtergeremie imi place cum scrii.
RăspundețiȘtergerespuneai in postarea trecuta ca ai 70 de kg. ei bine vroiam sa zic ca si eu am avut cam 78 in prima faza, si nu m-am infometat si pana acum am ajuns la 66 in cateva saptamani.
se poate si altfel...:*
eu te invit sa intrii si pe blogul meu la postarile cu etichetele gen slabit sau pe pagina mea cu jurnal de slabit se poate si altfel:*
RăspundețiȘtergereGata, nu mai scrii?
RăspundețiȘtergeremie imi place modul tau de a scrie...
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereuneori emotia si pasiunea depasesc brutal vointa de autocontrol , nu sustin ceea ce ai facut tu dar fericirea e inoportuna uneori si ma refer aici la actiunile prin care ea de declanseaza , eu zic ca decat sa regreti ca nu ai facut un lucru mai bine il faci si regreti ca l-ai facut , parerea mea pentru ca in viata mai trebuie sa fi si fericit .
RăspundețiȘtergeresi ps : ai talent deci continua , si inca un ps si eu am probleme cu greutatea si nu stiu cum sa scap de ea , am 74 de kg si slabisem intr-o vreme si aveam 63 dar am revenit la 74 cred ca asta e efectul yo-yo ....
RăspundețiȘtergere